Victor Brauner


S-a nascut in anul 1903 in Piatra-Neamt si a fost un pictor suprarealist.

Fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamt si frate al folcloristului Harry Brauner, respectiv cumnat (tarziu) al folcloristei si artistei plastice Lena Constante, Victor Brauner urmeaza scoala primara la Viena, unde familia se stabileste pentru cativa ani.Dupa revenirea familiei sale in tara, in 1914, Victor isi continua studiile la Scoala evanghelica din Braila;

In 1930 se instaleaza la Paris, unde il intalneste pe Brancusi, care-l initiaza in arta fotografica. Tot in aceasta perioada se imprieteneste cu poetul roman Benjamin Fondane si il intalneste pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai tarziu in cercul suprarealistilor. Locuieste pe strada Moulin Vert, in acelasi imobil cu Giacometti si Tanguy. In acest an picteaza "Autoportretul cu ochiul scos", tema premonitorie.

In 1933 are loc prima expozitie personala la Paris, la "Gallerie Pierre", prezentata de Andre Breton. Sunt expuse o serie de tablouri in care tema ochiului e mereu prezenta: "Puterea de concentrare a domnului K" si "Straniul caz al domnului K" sunt tablouri pe care Andre Breton le compara cu piesa "Ubu Roi" a lui Alfred Jarry, "o imensa satira caricaturala a burgheziei."

In 1935 revine in tara, la Bucuresti. Se incadreaza aici in randurile Partidului Comunist pentru scurta vreme si fara o inregimentare expresa. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expozitii personale, in sala Mozart. Despre aceasta, Sasa Pana, in romanul autobiografic "Nascut in 02" scrie: "7 aprilie 1935... Expozitie de factura suprearealista".

In 1965 creeaza un ansamblu de tablouri-obiecte pline de inventivitate si vioiciune, regrupate sub titlurile "Mythologie". si "Fetes des mythes". Mitologia lumii moderne, unde omul este infatisat cu umor, tandrete si pesimism totodata, instrainat de noile sale "mame" care sunt "L`automoma" si "L`aeroplapa". Critica sau acceptarea acestei lumi, altadata "atat de inspaimantatoare" si in care "realitatea devenea un lucru teribil de vatamator", dar pe care viata a facut-o mai acceptabila. Nu se va nega ca aceste tablouri, pictate la Varangeville, in 1964 la Athanor, unde Victor Brauner s-a retras, sunt viziunile pline de umor si de fantezie a lumii viitorului, pe care voia sa ni le lase, ca un dar sarbatoare pe care ni-l ofera ea acum. In aceasta Mitologie se afla si ultimul tablou prevestitor "La fin et le debut" (realizat in 1965) care aminteste ca "daca viata pictorului s-a sfarsit, opera lui insa incepe sa traiasca" (Dominique Bozo, in "La petit journal des grandes Expositions" - "Victor Brauner" - au Musee National de l`Art moderne - Paris du 2 juin au 28 septembre 1977").

In 1966 este ales pentru a reprezenta Franta la Bienala din Venetia, unde o sala intreaga ii este consacrata. La 12 martie 1966, Victor Brauner moare la Paris, in urma unei boli indelungate. Mormantul sau, aflat in cimitirul Montmartre, are ca epitaf o fraza extrasa din Carnetele sale: "Peindre, c`est la vie, la vraie vie, ma vie".