Manastiri in judetul Neamt


Manastirea Agapia:
Manastirea Agapia, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril (8 noiembrie), este situata pe valea paraului Agapia (Topolita), la poalele culmii Magura, intr-un cadru natural deosebit de pitoresc, inconjurata de culmi montane imbracate cu paduri seculare si impestritata multicolor de numeroase gradinite cu flori si livezi.

Ctitorii au mai daruit noului lor asezamant si o frumoasa cruce cu opt brate, sculptata in miniatura, cu cele douasprezece praznice mari de peste an, imbracata in argint aurit, filigranat. Evanghelia imbracata in ferecaturi de aur si crucea ctitoreasca, impreuna cu alte obiecte vechi si de valoare provenite de la Manastirea Agapia, se pastreaza la Muzeul de Arta, sectia Arta Medievala, din Bucuresti.

Manastirea Varatec:
Prima constructie a fost din lemn, in anii 1808-1812 ridicandu-se pe locul celei vechi biserica din piatra si caramida de astazi, impreuna cu zidurile incintei, care-i dau aspect de cetate.

Arhitectura imbina elementele traditionale stilului moldovenesc cu unele elemente arhitecturale patrunse in Moldova la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea, biserica fiind in forma de nava, cu doua turle cilindrice al caror acoperis are forma de clopot, particularitate care o deosebste de alte constructii similare. Distincte sunt si cele doua pridvoruri circulare, dispuse pe laturi.

Pictura din interior, terminata in 1841 si refacuta in 1882, este in stil neobizantin, iar catapeteasma este sculptata in lemn de tisa si suflata cu aur.

Manastirea Varatec este bogata in obiecte de valoare istorica si artistica, primind numeroase danii de la domnitori si boieri.

Manastirea Secu:
In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, se aflau in poienile tainuite din codrii seculari ai locului mai multi pustnici. Dintre acestia, unii s-au adunat in jurul ireomonahului Vasian si au inaltat o bisericuta din lemn si cateva chilii in Poiana Secului. In jurul anului 1560, schitul a fost reinnoit si extins de catre un calugar cu numele Zosim. In 1602, in apropierea vechiului schit s-a construit un lacas nou, de catre Nestor Ureche, tatal cronicarului Grigore Ureche.

Biserica, cu hramul "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul" (29 august), are arhitectura interioara specifica stilului moldovenesc, dar in exterior capata infatisarea stilului muntenesc, exceptie facand turla de pe naos. Fatada este lipsita de contraforturi si este impartita in doua campuri de un brau clasic muntenesc, format din doua randuri de caramizi, asezate piezis, in forma de zimti. Pictura interioara, in stilul Renasterii, dateaza din anul 1850.

Manastirea Sihastria:
Primul lacas de inchinaciune a fost ridicat in primavara anului 1655 de catre inteleptul Sihastru Atanasie, impreuna cu inca sapte ucenici de-ai sai. Planul de constructie este triconc, dimensiunile sunt reduse, cu o singura turla pe naos. Interiorul si exteriorul bisericii sunt lipsite de ornamentatii bogate. Turla, de forma cilindrica, se sprijina pe o baza octogonala. Acest edificiu tarziu reprezinta din punct de vedere arhitectonic o incheiere a stilului moldovenesc, care a atins o maxima inflorire in secolele XV si XVI. Catapeteasma este sculptata in lemn de tei si este poleita cu aur, avand aceeasi vechime ca si biserica.

Manastirea Neamt:
In a doua jumatate a secolului al XIV-lea exista o asezare calugareasca sub forma unui schit, infiintat de un grup de calugari ortodocsi, cu sprijinul conducatorului feudal al unei formatii teritoriale, a carui resedinta se afla in preajma cetatii, care s-a numit Neamt (St. Pascu, 1944). Voievodul Petru I Musat (1374-1391) a inzestrat acest asezamant monahal cu doua sate si alte bunuri, fapt consemnat in "cartea" data la 7 ianuarie 1407 de mitropolitul Iosif al Moldovlahiei, ruda a lui Petru Musat si cu fiul sau (duhovnicesc), Alexandru voievod care mentioneaza " ... manastirea vladiciei mele care este la Neamt...". Aceasta "carte este prima atestare documentara a Manastirii Neamt.

Cercetatorii considera ca Petru I Musat a transformat schitul in manastire, ridicand prima biserica din piatra, situata in partea centrala a incintei. Aceasta a suferit stricaciuni in timpul puternicului cutremur din 29 august 1471. Dupa cataclism, domnitorul Stefan cel Mare a hotarat construirea unei biserici noi, cu hramul "Inaltarea Domnului" (la 40 de zile de la Paste)., pe care a sfintit-o cu mare alai in anul 1497, dupa victoria obtinuta in Codrii Cosminului impotriva regelui polon Ioan Albert. Momentul este mentionat in pisanie: "S-a intors din razboi si a sfintit biserica aceasta in acelasi an, luna noiembrie,